GIUMBUȘLÚC,giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük. (Sursa: DEX '98 )
GIUMBUȘLÚC s. v. bufonerie. (Sursa: Sinonime )
giumbușlúc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri (Sursa: Ortografic )
