GÍRUS, girusuri, s. n. (Anat.; în sintagma) Girus cerebral = circumvoluție. – Din lat. gyrus. (Sursa: DEX '98 )
GÍRUS s.n. (Liv.) Circumvoluție. [< lat. gyrus, cf. gr. gyros – cerc]. (Sursa: DN )
GÍRUS s. n. (anat.) circumvoluție. (< lat. gyrus) (Sursa: MDN )
GIRUS CEREBRÁL s. v. circumvoluție. (Sursa: Sinonime )
| girus substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | girus | girusul |
| plural | girusuri | girusurile |
| genitiv-dativ | singular | girus | girusului |
| plural | girusuri | girusurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
