GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ghiuleá (ghiuléle), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GHIULEÁ ~éle f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard