GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GHIOCÉL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lușce (pl.), noduțe (pl.), omătuțe (pl.). (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

GHIOCÉL s. v. narcisă, roșățea. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ghiocél s. m. (sil. ghi-o-), pl. ghiocéi, art. ghiocéii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GHIOCÉL ~i m. Plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare de culoare albă, care înflorește îndată cum se topește zăpada. /ghioc + suf. ~el (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard