GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ghint s. n., pl. ghínturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GHINT ~uri n. 1) Șănțuleț elicoidal pe partea interioară a țevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mișcare de rotație. 2) Cui de metal cu gămălie mare și bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ghinț, ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

ghinț s. n., pl. ghínțuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard