A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on ] – Din fr. guignon. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on , pl. -oane, -onuri . / < fr. guignon ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
GHINIÓN s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr. guignon ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
GHINIÓN s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Ghinion ≠ noroc, șansă (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
ghinión s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioáne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
GHINIÓN ~oáne n. Întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc; nonșansă; neșansă. /<fr. guignon (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ghinion (pl. ghinioane) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular ghinio n ghinio nul plural ghinioa ne ghinioa nele genitiv-dativ singular ghinio n ghinio nului plural ghinioa ne ghinioa nelor vocativ singular — plural —
ghinion (pl. ghinionuri) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular ghinio n ghinio nul plural ghinio nuri ghinio nurile genitiv-dativ singular ghinio n ghinio nului plural ghinio nuri ghinio nurilor vocativ singular — plural —
