GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. (Sursa: DEX '98 )
GHILOTINÁRE s.f. Acțiunea de a ghilotina și rezultatul ei. [< ghilotina]. (Sursa: DN )
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinării; pl. ghilotinări (Sursa: Ortografic )
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. (Sursa: DEX '98 )
A GHILOTINÁ ~éz tranz. (condamnați la moarte) A executa decapitând cu ghilotina. /<fr. guillotiner (Sursa: NODEX )
GHILOTINÁ vb. I. tr. A executa cu ghilotina. [< fr. guillotiner]. (Sursa: DN )
GHILOTINÁ vb. tr. a executa cu ghilotina. (< fr. guillotiner) (Sursa: MDN )
ghilotiná vb., ind. prez. 1 sg. ghilotinéz, 3 sg. și pl. ghilotineáză (Sursa: Ortografic )
| ghilotina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ghilotina | ghilotinare | ghilotinat | ghilotinând | singular | plural |
| ghilotinează | ghilotinați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ghilotinez | (să) ghilotinez | ghilotinam | ghilotinai | ghilotinasem |
| a II-a (tu) | ghilotinezi | (să) ghilotinezi | ghilotinai | ghilotinași | ghilotinaseși |
| a III-a (el, ea) | ghilotinează | (să) ghilotineze | ghilotina | ghilotină | ghilotinase |
| plural | I (noi) | ghilotinăm | (să) ghilotinăm | ghilotinam | ghilotinarăm | ghilotinaserăm, ghilotinasem* |
| a II-a (voi) | ghilotinați | (să) ghilotinați | ghilotinați | ghilotinarăți | ghilotinaserăți, ghilotinaseți* |
| a III-a (ei, ele) | ghilotinează | (să) ghilotineze | ghilotinau | ghilotinară | ghilotinaseră |
* Formă nerecomandată
| ghilotinare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ghilotinare | ghilotinarea |
| plural | ghilotinări | ghilotinările |
| genitiv-dativ | singular | ghilotinări | ghilotinării |
| plural | ghilotinări | ghilotinărilor |
| vocativ | singular | ghilotinare, ghilotinareo |
| plural | ghilotinărilor |
