GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GHILIMÉLE f. pl. Semn de punctuație constând din două virgule sau două unghiuri mici, care izolează un cuvânt sau un grup de cuvinte cu un anumit sens, vorbirea directă, un citat sau un titlu; semnele citării. /<fr. guillemets (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GHILIMÉLE s.f.pl. Semne tipografice în forma a două virgule alăturate („” sau « »), întrebuințate pentru a scoate în evidență citate, titluri etc; semnele citării. [Var. ghilemele, ghilemete, ghilimete s.f.pl. / < fr. guillemets]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GHILIMÉLE s. f. pl. semne de punctuație („” sau ‹‹ ››) pentru a scoate în evidență citate, titluri, vorbirea directă etc.; semnele citării. (< fr. guillemets) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

GHILIMÉLE s. pl. (LINGV.) semnele citării (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ghiliméle s. f. pl. – Semn de punctuație în formă de virgule, semnele citării. Fr. guillemets, prin intermediul unui sing. nefolosit, ghilimea. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

ghiliméle s. f. pl. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard