GHÉBĂ,ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe. (Sursa: DEX '98 )
GHÉBĂ s. v. zeghe. (Sursa: Sinonime )
ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă. (Sursa: DER )
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe (Sursa: Ortografic )
GHÉBĂ ~ef. înv. Manta lungă, confecționată din aba sau din șiac, purtată la țară. /<turc. kebe (Sursa: NODEX )
ghébe de brad s. f. pl. + prep. + s. m. (Sursa: Ortografic )
ghébe de pădúre s. f. pl. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )
chébe (est) și ghebă (vest) f. (turc. kebe, kaba, pîslă, manta de pîslă; bg. kebe, ung. guba. V. cabană 1). Manta țărănească de șiac blănită (orĭ și neblănită) ornată de ordinar cu găitane. V. boboŭ și zeghe. (Sursa: Scriban )
