GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. (Sursa: DEX '98 )
GEOMETRÍEf. 1) Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor și formelor spațiale. 2) Structura regulată a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. géométrie, lat. geometria (Sursa: NODEX )
GEOMETRÍEs.f. Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spațiale. ◊ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. géométrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pământ, metron – măsură]. (Sursa: DN )
GEOMETRÍEs. f. 1. ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile figurilor spațiale. ♦ ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. 2. structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compoziție. (< fr. géométrie) (Sursa: MDN )
geometríe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei (Sursa: Ortografic )
GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
geometrie substantiv feminin pl. cf. METAGEOMETRIE (DN)
