GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. (Sursa: DEX '98 )
GEOGRAFÍEf. 1) Știință care se ocupă cu studiul învelișului globului pământesc sub toate aspectele (fizic, biologic, social etc.). ~ economică. ~ fizică. 2) Răspândire a ceva pe un teritoriu. /<fr. géographie, lat. geographia (Sursa: NODEX )
GEOGRAFÍEs.f. Știință care studiază și descrie înfățișarea scoarței Pământului și fenomenele care se produc la suprafața ei. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea pe bază de anchete pe teren a ariilor lor de răspândire. [Gen. -iei, var. gheografie s.f. / cf. fr. géographie, lat. geographia < gr. ge – pământ, graphein – a scrie]. (Sursa: DN )
GEOGRAFÍEs. f. știință care studiază și descrie scoarța terestră cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. și fenomenele care se produc la suprafața ei. ♦ ~ umană = antropogeografie; ~ lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea ariilor lor de răspândire pe bază de anchete pe teren; geolingvistică. (< fr. géographie, lat. geographia) (Sursa: MDN )
GEOGRAFÍE s. geografia animalelor v. zoogeografie; geografia populației v. antropogeografie; geografie antropologică v. antropogeografie; geografie umană v. antropogeografie. (Sursa: Sinonime )
geografíe s. f. (sil. ge-o-), art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei (Sursa: Ortografic )
