GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. (Sursa: DEX '98 )
GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus]. (Sursa: DN )
GENUÍN, -Ă adj. natural, veritabil, pur. (< lat. genuinus) (Sursa: MDN )
GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil. (Sursa: Sinonime )
genuín adj. m., pl. genuíni; f. sg. genuínă, pl. genuíne (Sursa: Ortografic )
GENUÍN ~ă (~i, ~e) livr. Care nu este denaturat; natural; curat; pur; veritabil. /<fr. génuine, lat. genuinus (Sursa: NODEX )
| genuin adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | genuin | genuinul | genuină | genuina |
| plural | genuini | genuinii | genuine | genuinele |
| genitiv-dativ | singular | genuin | genuinului | genuine | genuinei |
| plural | genuini | genuinilor | genuine | genuinelor |
| vocativ | singular | genuinule | genuino |
| plural | genuinilor | genuinelor |
