GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicus. (Sursa: DEX '98 )
GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius]. (Sursa: DN )
GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius) (Sursa: MDN )
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. gentílică, pl. gentílice (Sursa: Ortografic )
GENTÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis (Sursa: NODEX )
| gentilic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gentilic | gentilicul | gentilică | gentilica |
| plural | gentilici | gentilicii | gentilice | gentilicele |
| genitiv-dativ | singular | gentilic | gentilicului | gentilice | gentilicei |
| plural | gentilici | gentilicilor | gentilice | gentilicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
