GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. (Sursa: DEX '98 )
GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /<fr. gentilesse, it. gentilezza (Sursa: NODEX )
GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse]. (Sursa: DN )
GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza) (Sursa: MDN )
GENTILÉȚE s. v. curtoazie. (Sursa: Sinonime )
Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe (Sursa: Antonime )
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței (Sursa: Ortografic )
| gentilețe (pl. -țe) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gentilețe | gentilețea |
| plural | gentilețe | gentilețele |
| genitiv-dativ | singular | gentilețe | gentileței |
| plural | gentilețe | gentilețelor |
| vocativ | singular | gentilețe, gentilețeo |
| plural | gentilețelor |
| gentilețe (pl. -ți) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gentilețe | gentilețea |
| plural | gentileți | gentilețile |
| genitiv-dativ | singular | gentileți | gentileții |
| plural | gentileți | gentileților |
| vocativ | singular | gentilețe, gentilețeo |
| plural | gentileților |
