GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

GENTÍL adj. v. curtenitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neșlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard