GENÓM, genomi (genoame), s. m. (n.) (Biol.) Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. – Din fr. génome. (Sursa: DEX '98 )
GENÓM s.n. (Biol.) Totalitatea particularităților ereditare prezente în nucleul celular; (p. restr.) grupul cromozomilor. [< fr. génome]. (Sursa: DN )
GENÓM s. n. material genetic acumulat într-un set de cromozomi. (< fr. génome) (Sursa: MDN )
genóm (grup de cromozomi) s. n., pl. genómuri (Sursa: DOOM 2 )
genóm s. n., pl. genómi (Sursa: Ortografic )
| genom (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | genom | genomul |
| plural | genomi | genomii |
| genitiv-dativ | singular | genom | genomului |
| plural | genomi | genomilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| genom (pl. -oame) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | genom | genomul |
| plural | genoame | genoamele |
| genitiv-dativ | singular | genom | genomului |
| plural | genoame | genoamelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| genom (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | genom | genomul |
| plural | genomuri | genomurile |
| genitiv-dativ | singular | genom | genomului |
| plural | genomuri | genomurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
