Dex.Ro Mobile
GENÉZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse. (Sursa: DEX '98 )

GENÉZĂ s.f. 1. Proces de apariție a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ (Fig.) Apariție, creație. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis]. (Sursa: DN )

GENÉZĂ1 s. f. 1. proces de apariție a unei ființe, a unui lucru sau fenomen; naștere, origine. 2. (fig.) apariție, creație. 3. prima carte a Bibliei. (< fr. genèse, gr. genesis) (Sursa: MDN )

-GENÉZĂ2 elem. geno-. (Sursa: MDN )

GENÉZĂ s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creație, facere, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ei, în Biblie.) (Sursa: Sinonime )

GENÉZĂ s. v. apariție, ivire. (Sursa: Sinonime )

genéză s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze (Sursa: Ortografic )

GENÉZĂ ~e f. Proces de naștere și de dezvoltare a unui lucru sau a unei ființe. /<fr. genese, lat., gr. genesis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
geneză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gene geneza
plural geneze genezele
genitiv-dativ singular geneze genezei
plural geneze genezelor
vocativ singular geneză, genezo
plural genezelor