Dex.Ro Mobile
GENÉTICĂ f. Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. / (Sursa: NODEX )

GENÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique]. (Sursa: DN )

genétică s. f., g.-d. art. genéticii (Sursa: Ortografic )

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. (Sursa: DEX '98 )

GENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geneză; propriu genezei. /<fr. génétique (Sursa: NODEX )

GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique]. (Sursa: DN )

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) (Sursa: MDN )

genétic adj. m., pl. genétici; f. sg. genétică, pl. genétice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
genetic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genetic geneticul genetică genetica
plural genetici geneticii genetice geneticele
genitiv-dativ singular genetic geneticului genetice geneticei
plural genetici geneticilor genetice geneticelor
vocativ singular
plural

genetică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genetică genetica
plural
genitiv-dativ singular genetici geneticii
plural
vocativ singular genetică, genetico
plural