(Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
A avea mână slobodă = a fi darnic, generos
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A fi mână largă = a fi darnic, generos
A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție)
A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși
A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații
A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva
A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă
A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise
A ședea (sau a se așeza etc.) grecește = a ședea (sau a se așeza etc.) cu genunchii la gură; a ședea (sau a se așeza) cu picioarele încrucișate sub corp; a ședea turcește
A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie
Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual
Cu cap = (în mod) inteligent, deștept
De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general
Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație
Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos
Neamul omenesc = genul uman, omenirea
Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (când cineva șade)
Sprinten la minte = inteligent, deștept
Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost
pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe
În (sau prin) tangentă = tangențial
În ansamblu = în esență, în general, în linii mari
În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii
în general = în linii mari; fără referire la un caz anumit
în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc
GEN,genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric.3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de s*x masculin și cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. – Din lat. genus, -eris. (Sursa: DEX '98 )
GENs.n.1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcție de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume neînsuflețite, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăți cu trăsături comune importante. // (Și în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. [< lat. genus]. (Sursa: DN )
–GEN Element secund de compunere savantă cu semnificația „de origine”, „generator”, „producător”, „care generează”. [Cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naștere, gennan – a naște]. (Sursa: DN )
GEN1s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ◊ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii. (< lat. genus) (Sursa: MDN )
-GÉN2elem. geno-. (Sursa: MDN )
GEN s. 1. v. tip. 2. v. categorie. 3. v. specie. 4. v. teapă. 5. v. varietate. 6. v. factură. 7. v. sens. 8. v. regim. 9. v. fel. 10.(GRAM.) (înv.) s*x. (Substantiv de ~ul feminin.) (Sursa: Sinonime )
gen (génuri), s. n. – Fel, soi, tip. Lat. genus (sec. XIX). – Der. generic, adj., din fr. générique. (Sursa: DER )
gen s. n., pl. génuri (Sursa: Ortografic )
GEN ~urin. 1) Grup de ființe sau de obiecte care se caracterizează printr-o anumită însușire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natură. 3) biol. Categorie sistematică inferioară familiei și superioară speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticală care indică forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul ființelor pe care le denumesc (extinzându-se și la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (în teoria literaturii și a artei) Grup de opere caracterizate prin trăsături asemănătoare (în ce privește tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictură de ~ pictură care reprezintă aspecte ale vieții cotidiene. /<lat. genus, ~eris (Sursa: NODEX )
