Dex gem, gem, definiţie gem, dex.ro Mobile

GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. (Sursa: DEX '98 )

GEM s.n. Marmeladă cu o consistență mai slabă în care fructele rămân aproape întregi. [< engl. jam]. (Sursa: DN )

GEM s. n. marmeladă cu o consistență mai slabă, în care fructele rămân aproape întregi. (< engl. jam) (Sursa: MDN )

gem s. n., pl. gémuri (Sursa: Ortografic )

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. (Sursa: DEX '98 )

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere (Sursa: NODEX )

GEM ~uri n. Produs alimentar dulce sub formă de pastă gelatinoasă, preparat din fructe sau pomușoare fierte cu zahăr. /<engl. jam (Sursa: NODEX )

GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.) (Sursa: Sinonime )

géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt). (Sursa: DER )

géme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. și pl. geámă; part. gemút (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

gem substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	gem	gemul
nominativ-acuzativ	plural	gemuri	gemurile
genitiv-dativ	singular	gem	gemului
genitiv-dativ	plural	gemuri	gemurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

geme verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) geme	gemere	gemut	gemând	singular	plural
		(a) geme	gemere	gemut	gemând	geme	gemeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gem	(să) gem	gemeam	gemui	gemusem
	a II-a (tu)	gemi	(să) gemi	gemeai	gemuși	gemuseși
	a III-a (el, ea)	geme	(să) geamă	gemea	gemu	gemuse
plural	I (noi)	gemem	(să) gemem	gemeam	gemurăm	gemuserăm, gemusem*
	a II-a (voi)	gemeți	(să) gemeți	gemeați	gemurăți	gemuserăți, gemuseți*
	a III-a (ei, ele)	gem	(să) geamă	gemeau	gemură	gemuseră

* Formă nerecomandată