GĂURÍ,găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură. (Sursa: DEX '98 )
A GĂURÍ ~ésctranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură (Sursa: NODEX )
A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éșteintranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură (Sursa: NODEX )
GĂURÍ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.)2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.)3. v. zdrențui. 4. v. caria. (Sursa: Sinonime )
GĂURÍ vb. v. composta. (Sursa: Sinonime )
găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă (Sursa: Ortografic )
