A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare
A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreț, a spune tot ce știe
A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos
A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata
A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = a fi gata să izbucnească în plâns
A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva)
A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată
A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva)
A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie
A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare
A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie
A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă
A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata
A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul
A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva)
A-i cădea cuiva păsat în gură = a câștiga ceva de-a gata, fără muncă, pe neașteptate
A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă
Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență
Cât pe ce = aproape, gata-gata
Mult și bine = vreme îndelungată
Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata
Nu pică din cer = nu vine de-a gata
O viață de om = vreme foarte îndelungată
Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
Pe gândite = după o îndelungată cugetare
Pe neluptate (rar, pe neluptat) = fără luptă, fără efort; de-a gata
a da prăpald (pe cineva) = a produce cuiva o impresie copleșitoare; a da gata, a face praf (pe cineva)
În naht = cu bani gata, în numerar, peșin
în papainoage = (care este) în echilibru nestabil, gata să cadă, șubred
GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecționare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârșit. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat. (Sursa: DEX '98 )
GÁTA adj. invar., interj., adv. 1. adj. invar. v. isprăvit. 2. interj. v. ajunge. 3. interj. v. adio. 4. adj. invar. v. pregătit. 5. adv. aproape, mai. (Era ~ să-l prind.)6. adj. invar. v. lichid. (Sursa: Sinonime )
Gata ≠ negata (Sursa: Antonime )
gáta adv. – 1. Pregătit, aranjat. – 2. Isprăvit, terminat. – 3. (Despre haine confecționate) Care se pot cumpăra direct din magazin. Sb. gotovŭ „gata” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 118), interpretat în mod greșit, datorită terminației, ca o formă flexionară de la *gotŭ, de unde rom. *gat cu -a adverbial; cf. același rezultat în alb. gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 și Petrovici, Dacor., VII, 348, cuvîntul rom. provine din alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici, Dacor., X, 129, și-a corectat prima părere, admițînd etimonul sl., pe care îl consideră introdus în rom. înainte de sec. IX, epocă în care s-a petrecut în sl. schimbarea lui a › o. Miklosich, Slaw. Elem., 9, credea că este vorba de un cuvînt autohton. Cf. sb. gotov (Daničič, III, 330). Der. găti, vb. (a pregăti, a aranja; a prepara mîncare; a împodobi, a termina), cu var. găta, în care a putut influența sl. gatati „a acumula” (Miklosich, Lexicon, 126; găteală, s. f. (pregătire; împodobire); gătenie, s. f. (pregătire); gătitură, s. f. (fel de mîncare); pregăti, vb. (a prepare, a aranja), formație modernă, copiată pe baza lat. praeparare sau poate pe baza sl. (rus.) prigotoviti; pregătitor, adj. (care prepară); nepregătit, adj. (fără pregătire). – Din rom. provine alb. pregatoń (Pușcariu, Dacor., VII, 126), împrumut literar din sec. XIX. (Sursa: DER )
gáta adj. invar., adv. (Sursa: Ortografic )
GĂTÁ vb. I. v. găti. (Sursa: DEX '98 )
GÁTA1adj. invar. și adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este făcut până la capăt; adus la condiția finală; terminat; sfârșit; isprăvit. ◊ Haine ~ confecții. 2) Care este în stare să efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru susținerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregătit de alții, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de făcut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimăci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cât pe ce; mai-mai. ~ să plece. /<alb. gat (Sursa: NODEX )
GÁTA2interj. (se folosește pentru a exprima îndemnul de a înceta o acțiune) Ajunge! Destul! /<alb. gat (Sursa: NODEX )
