GĂSÍT s. n. Faptul de a găsi. ◊ (Pop.) Bun găsit! formulă de salut la întâlnire. – V. găsi. (Sursa: DEX '98 )
Găsit ≠ pierdut (Sursa: Antonime )
găsít s. n. (Sursa: Ortografic )
| găsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) găsi | găsire | găsit | găsind | singular | plural |
| găsește | găsiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | găsesc | (să) găsesc | găseam | găsii | găsisem |
| a II-a (tu) | găsești | (să) găsești | găseai | găsiși | găsiseși |
| a III-a (el, ea) | găsește | (să) găsească | găsea | găsi | găsise |
| plural | I (noi) | găsim | (să) găsim | găseam | găsirăm | găsiserăm, găsisem* |
| a II-a (voi) | găsiți | (să) găsiți | găseați | găsirăți | găsiserăți, găsiseți* |
| a III-a (ei, ele) | găsesc | (să) găsească | găseau | găsiră | găsiseră |
* Formă nerecomandată
| găsit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | găsit | găsitul | găsită | găsita |
| plural | găsiți | găsiții | găsite | găsitele |
| genitiv-dativ | singular | găsit | găsitului | găsite | găsitei |
| plural | găsiți | găsiților | găsite | găsitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
