gascón, -ă adj., s.m.f. 1. (Locuitor) din Gasconia. 2. Fanfaron, palavragiu. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de gasconi. (< fr. gascon) (Sursa: MDN )
| gascon substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gascon | gasconul | gasconă | gascona |
| plural | gasconi | gasconii | gascone | gasconele |
| genitiv-dativ | singular | gascon | gasconului | gascone | gasconei |
| plural | gasconi | gasconilor | gascone | gasconelor |
| vocativ | singular | gasconule | gascono |
| plural | gasconilor | gasconelor |
