GÂRLĂ,gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. (Sursa: DEX '98 )
GÂRLĂ1 ~ef. 1) Apă curgătoare cu debit mic; râu mic. 2) fam. Braț mic al unui râu. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fără rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. gărlo (Sursa: NODEX )
GÂRLĂ2adv. În cantitate mare; din belșug. /<bulg. gărlo (Sursa: NODEX )
GÂRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. și Mold.) ponor. (Sursa: Sinonime )
gîrlă (gîrle), s. f. – 1. Braț de rîu. – 2. Apă mică. Bg. gărlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. gîrlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. gîrlici, gîrliță. (Sursa: DER )
gârlă s. f., g.-d. art. gârlei; pl. gârle (Sursa: Ortografic )
