A pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva
A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva)
A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva
A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva
A-și băga mâna în foc pentru cineva = a garanta pentru cinstea cuiva
A-și pune capul (la mijloc) = a-și pune viața în joc; a garanta cu viața pentru cineva
A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta
A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie
Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
GARANTÁ,garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir. (Sursa: DEX '98 )
GARANTÁvb. I.1.tr. A asigura, a încredința pe cineva de ceva. ♦ tr., intr. A da garanție, a răspunde de ceva. 2.intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a chezășui. [Cf. fr. garantir, it. garantire]. (Sursa: DN )
GARANTÁvb. I. tr. a asigura, a încredința pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garanție, a răspunde de ceva. III. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. (< fr. garantir) (Sursa: MDN )
GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.)2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.) (Sursa: Sinonime )
garantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, 3 sg. și pl. garanteáză (Sursa: Ortografic )
GARÁNT, -Ă,garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant. (Sursa: DEX '98 )
GARÁNȚĂ,garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance. (Sursa: DEX '98 )
A GARANTÁ ~éz 1. tranz. 1) A asigura în calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garanție; a asigura. 3) A lua pe răspundere proprie. 4) A răspunde de calitate și de funcționare bună. 2. intranz. A răspunde de plata unei datorii făcute de altă persoană. /<fr. garantir (Sursa: NODEX )
GARÁNT ~țim. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant. (Sursa: NODEX )
GARÁNȚĂ ~ef. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. /<fr. garance (Sursa: NODEX )
GARÁNT, -Ăs.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant]. (Sursa: DN )
GARÁNȚĂs.f. Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roibă. [< fr. garance, it. garanza]. (Sursa: DN )
GARÁNT, -Ăs. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant) (Sursa: MDN )
GARÁNȚĂs. f. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă. (< fr. garance) (Sursa: MDN )
GARÁNT s. v. cauțiune. (Sursa: Sinonime )
GARÁNȚĂ s. v. roibă. (Sursa: Sinonime )
garánt s. m., pl. garánți (Sursa: Ortografic )
garánță s. f., pl. garánțe (Sursa: Ortografic )
garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe (Sursa: Ortografic )
GARANTÁ (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguranța că va avea ceva, că se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libertății), a unui drept (ex. a dreptului la muncă, a dreptului de apărare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obligații, prin constituirea unei garanții reale (gaj, ipotecă) sau per¬sonale (fidejusiune / cauțiune). 3. A răspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei ființe, de autenticitatea unei afirmații. (Sursa: DE )
GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează). (Sursa: DE )
