CARAGÁȚĂ,caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa. (Sursa: DEX '98 )
CARAGÁȚĂ ~ef. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte și cu coadă lungă, foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. Femeie vorbăreață. /<ngr. karakáxa (Sursa: NODEX )
CARAGÁȚĂ s. v. coțofană. (Sursa: Sinonime )
caragáță s. f., g.-d. art. caragáței; pl. caragáțe (Sursa: Ortografic )
