Dex.Ro Mobile
GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găiní vb. IV] – Din găină. (Sursa: DEX '98 )

GĂINÁȚ, găinațuri (găinați), s. n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum. (Sursa: DEX '98 )

GĂINÁȚ ~uri n. Excrement de pasăre. [Pl. și găinațe] /<lat. gallinaceum (Sursa: NODEX )

GĂÍNA s. art. v. pleiadele. (Sursa: Sinonime )

GĂINÁ vb. v. găinăța. (Sursa: Sinonime )

GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică. (Sursa: Sinonime )

găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul). (Sursa: DER )

găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză (Sursa: Ortografic )

găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f. (Sursa: Ortografic )

găináț s. n., pl. găináțuri/găináțe (Sursa: Ortografic )

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre (Sursa: Ortografic )

găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
găina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găina găinare găinat găinând singular plural
găinea găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) găinez (să) găinez găinam găinai găinasem
a II-a (tu) găinezi (să) găinezi găinai găinași găinaseși
a III-a (el, ea) găinea (să) găineze găina găină găinase
plural I (noi) găinăm (să) găinăm găinam găinarăm găinaserăm, găinasem*
a II-a (voi) găinați (să) găinați găinați găinarăți găinaserăți, găinaseți*
a III-a (ei, ele) găinea (să) găineze găinau găina găinaseră
* Formă nerecomandată

găinaț (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinați găinații
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinați găinaților
vocativ singular
plural

găinaț (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinațuri găinațurile
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinațuri găinațurilor
vocativ singular
plural

găinaț (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinațe găinațele
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinațe găinațelor
vocativ singular
plural