GÁIȚĂ1,gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica. (Sursa: DEX '98 )
GÁIȚĂ2 s. f. (Reg.) Petrol lampant. ♦ Lampă țărănească cu petrol. [Pr.: gai-] – Din gaz (după opaiț). (Sursa: DLRM )
GÁIȚĂ s. (ORNIT.)1.(Garrulus glandarius) (Bucov.) galiță, ghindar, (Transilv.) matieș, (Transilv. și Ban.) zaică, (Transilv.) zăicoi. 2.gaiță-de-munte (Nucifraga caryocatactes) = alunar, (Mold. și Bucov.) nucar. (Sursa: Sinonime )
GÁIȚĂ s. v. flecară, gaz, guralivă, limbută, palavragioaică, petrol, lampant, vorbăreață. (Sursa: Sinonime )
gáiță s. f. (sil. ga-i-), g.-d. art. gáiței; pl. gáițe (Sursa: Ortografic )
GÁIȚĂ ~ef. 1) Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj pestriț, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte păsări. ◊ ~ de munte pasăre de munte sedentară, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu penaj negru (care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoană, mai ales femeie, care vorbește mult și fără rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie (Sursa: NODEX )
piciór-de-gáiță s. n. (sil. ga-i-) (Sursa: Ortografic )
