GAFÁ,gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer. (Sursa: DEX '98 )
GÂFÂÍ,gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
A GAFÁ ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer (Sursa: NODEX )
A GÂFÂÍ gâfâiintranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat. (Sursa: NODEX )
GAFÁvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. (Sursa: DN )
GAFÁvb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) (Sursa: MDN )
GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.) (Sursa: Sinonime )
gîfîí (gấfâi, gâfâít), vb. – A respira des și greu. Creație expresivă. – Der. gîfă, s. m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s. n. (gîfîială); gîfîială, s. f. (acțiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi). (Sursa: DER )
gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. și pl. gafeáză (Sursa: Ortografic )
gâfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá (Sursa: Ortografic )