Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer. (Sursa: DEX '98 )

GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

A GAFÁ ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer (Sursa: NODEX )

A GÂFÂÍ gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat. (Sursa: NODEX )

GAFÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. (Sursa: DN )

GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) (Sursa: MDN )

GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.) (Sursa: Sinonime )

gîfîí (gấfâi, gâfâít), vb. – A respira des și greu. Creație expresivă. – Der. gîfă, s. m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s. n. (gîfîială); gîfîială, s. f. (acțiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi). (Sursa: DER )

gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. și pl. gafeáză (Sursa: Ortografic )

gâfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
gafa   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) gafa gafare gafat gafând singular plural
gafea gafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gafez (să) gafez gafam gafai gafasem
a II-a (tu) gafezi (să) gafezi gafai gafași gafaseși
a III-a (el, ea) gafea (să) gafeze gafa gafă gafase
plural I (noi) gafăm (să) gafăm gafam gafarăm gafaserăm, gafasem*
a II-a (voi) gafați (să) gafați gafați gafarăți gafaserăți, gafaseți*
a III-a (ei, ele) gafea (să) gafeze gafau gafa gafaseră
* Formă nerecomandată

gâfâi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) gâfâi gâfâire gâfâit gâfâind singular plural
gâfâie gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gâfâi (să) gâfâi gâfâiam gâfâii gâfâisem
a II-a (tu) gâfâi (să) gâfâi gâfâiai gâfâiși gâfâiseși
a III-a (el, ea) gâfâie (să) gâfâie gâfâia gâfâi gâfâise
plural I (noi) gâfâim (să) gâfâim gâfâiam gâfâirăm gâfâiserăm, gâfâisem*
a II-a (voi) gâfâiți (să) gâfâiți gâfâiați gâfâirăți gâfâiserăți, gâfâiseți*
a III-a (ei, ele) gâfâie (să) gâfâie gâfâiau gâfâi gâfâiseră
* Formă nerecomandată