GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [Pr.: gă-i-] – Găitănar + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
găitănăríe s. f. (sil. gă-i-), art. găitănăría, g.-d. art. găitănăríei; pl. găitănăríi, art. găitănăríile (Sursa: Ortografic )
| găitănărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | găitănărie | găitănăria |
| plural | găitănării | găitănăriile |
| genitiv-dativ | singular | găitănării | găitănăriei |
| plural | găitănării | găitănăriilor |
| vocativ | singular | găitănărie, găitănărio |
| plural | găitănăriilor |
