GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. (Sursa: DEX '98 )
GÂSCÁN s. (ORNIT.) gânsac. (Sursa: Sinonime )
gâscán s. m., pl. gâscáni (Sursa: Ortografic )
GÂSCÁN ~i m. v. GÂNSAC. /gâscă + suf. ~an (Sursa: NODEX )
| gâscan substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gâscan | gâscanul |
| plural | gâscani | gâscanii |
| genitiv-dativ | singular | gâscan | gâscanului |
| plural | gâscani | gâscanilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
