Dex.Ro Mobile
GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica. (Sursa: DEX '98 )

GÂRNIȚĂ ~e f. Arbore asemănător cu stejarul, dar cu frunzele lungi, fără pețiol (care crește, mai ales, la șes și la poalele munților), folosit în construcții. [Var. gârneață] /<bulg., sb. granica (Sursa: NODEX )

gîrníță (gấrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun. (Sursa: DER )

gârniță/gârneáță s. f., g.-d. art. gârniței/gârnéței; pl. gârnițe/gârnéțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
gârniță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gârniță gârnița
plural gârnițe gârnițele
genitiv-dativ singular gârnițe gârniței
plural gârnițe gârnițelor
vocativ singular gârniță, gârnițo
plural gârnițelor