GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
gânsác s. m., pl. gânsáci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
GÂNSÁC ~ci m. Bărbătușul gâștei. /<bulg. găsak (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă. (Sursa: DER ) Copy to clipboard
gânsac substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular gânsa c gânsa cul plural gânsa ci gânsa cii genitiv-dativ singular gânsa c gânsa cului plural gânsa ci gânsa cilor vocativ singular — plural —
