FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FĂTĂLĂU s. v. hermafrodit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână și urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

fătălău s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FĂTĂLẮU ~i m. pop. 1) Bărbat care manifestă interes deosebit față de femei. 2) Persoană care are trăsături proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fată + suf. ~ălău (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard