făinár1, făináre, s.n. (înv.) ladă, hambar de păstrat făina. (Sursa: DAR )
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruțaș care transportă făina. (Sursa: DAR )
| făinar (s.n.) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | făinar | făinarul |
| plural | făinare | făinarele |
| genitiv-dativ | singular | făinar | făinarului |
| plural | făinare | făinarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| făinar (s.m.) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | făinar | făinarul |
| plural | făinari | făinarii |
| genitiv-dativ | singular | făinar | făinarului |
| plural | făinari | făinarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
