FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
FĂGĂDUIÁLĂ s. v. angajament. (Sursa: Sinonime )
făgăduiálă s. f. (sil. -du-ia-), g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéli (Sursa: Ortografic )
| făgăduială substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | făgăduială | făgăduiala |
| plural | făgăduieli | făgăduielile |
| genitiv-dativ | singular | făgăduieli | făgăduielii |
| plural | făgăduieli | făgăduielilor |
| vocativ | singular | făgăduială, făgăduialo |
| plural | făgăduielilor |
