Dex făgădui, fagadui, definiţie făgădui, dex.ro Mobile

făgăduí (-uésc, făgăduít), vb. – 1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău. – Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121). (Sursa: DER )

A FĂGĂDUÍ ~iésc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni (Sursa: NODEX )

făgădui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) făgădui	făgăduire	făgăduit	făgăduind	singular	plural
		(a) făgădui	făgăduire	făgăduit	făgăduind	făgăduiește	făgăduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	făgăduiesc	(să) făgăduiesc	făgăduiam	făgăduii	făgăduisem
	a II-a (tu)	făgăduiești	(să) făgăduiești	făgăduiai	făgăduiși	făgăduiseși
	a III-a (el, ea)	făgăduiește	(să) făgăduiască	făgăduia	făgădui	făgăduise
plural	I (noi)	făgăduim	(să) făgăduim	făgăduiam	făgăduirăm	făgăduiserăm, făgăduisem*
	a II-a (voi)	făgăduiți	(să) făgăduiți	făgăduiați	făgăduirăți	făgăduiserăți, făgăduiseți*
	a III-a (ei, ele)	făgăduiesc	(să) făgăduiască	făgăduiau	făgăduiră	făgăduiseră

* Formă nerecomandată