FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FĂCĂTÚRĂ ~i f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. ~ătură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard