FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FÂSTÂCÍT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A FÂSTÂCÍ ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE FÂSTÂCÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fâstâcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcésc, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâceáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard