FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus. (Sursa: DEX '98 )
FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo]. (Sursa: DN )
FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat. furtivus, fr. furtif) (Sursa: MDN )
furtív adj. m., pl. furtívi; f. sg. furtívă, pl. furtíve (Sursa: Ortografic )
FURTÍV ~ă (~i, ~e) livr. rar Care se efectuează pe furiș. /<fr. furtif, lat. furtivus (Sursa: NODEX )
| furtiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | furtiv | furtivul | furtivă | furtiva |
| plural | furtivi | furtivii | furtive | furtivele |
| genitiv-dativ | singular | furtiv | furtivului | furtive | furtivei |
| plural | furtivi | furtivilor | furtive | furtivelor |
| vocativ | singular | furtivule | furtivo |
| plural | furtivilor | furtivelor |
