FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság). (Sursa: DEX '98 )
FURTIȘÁG s. (fam.) găinărie. (Sursa: Sinonime )
furtișág s. n., pl. furtișáguri (Sursa: Ortografic )
FURTIȘÁG ~uri n. înv. Furt de lucruri mărunte. /furt + suf. ~ișag (Sursa: NODEX )
| furtișag substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | furtișag | furtișagul |
| plural | furtișaguri | furtișagurile |
| genitiv-dativ | singular | furtișag | furtișagului |
| plural | furtișaguri | furtișagurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
