FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele. – Furnica + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
FURNICĂTÚRĂ s. (MED.) parestezie. (Sursa: Sinonime )
furnicătúră s. f., g.-d. art. furnicătúrii; pl. furnicătúri (Sursa: Ortografic )
FURNICĂTÚRĂ ~i f. Senzație neplăcută pe suprafața corpului (asemănătoare cu mersul furnicilor pe piele). /furnică + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
| furnicătură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | furnicătură | furnicătura |
| plural | furnicături | furnicăturile |
| genitiv-dativ | singular | furnicături | furnicăturii |
| plural | furnicături | furnicăturilor |
| vocativ | singular | furnicătură, furnicăturo |
| plural | furnicăturilor |
