FURIȘÁ,furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișate] – Din furiș. (Sursa: DEX '98 )
FURIȘÁ vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fâștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.)2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.) (Sursa: Sinonime )
furișá vb., ind. prez. 1 sg. furișéz, 3 sg. și pl. furișeáză, 1 pl. furișăm, perf. s. 3 sg. furișă; conj. prez. 3 furișeáză; ger. furișând (Sursa: Ortografic )
FURÍȘ, -Ă,furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )
A SE FURIȘÁ mă ~ézintranz. A trece pe furiș. /Din furiș (Sursa: NODEX )
FURÍȘadv. : Pe ~ pe neobservate; pe ascuns; fără a fi observat sau simțit. /fur + suf. ~is (Sursa: NODEX )
FURÍȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.)2. adv. v. tiptil. (Sursa: Sinonime )
furíș adj. m., pl. furíși, f. sg. furíșă, pl. furíșe (Sursa: Ortografic )
