Dex furi, furi, definiţie furi, dex.ro Mobile

(Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel
A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie
A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare
A fi dracul gol (sau împielițat) sau a fi drac împielițat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteț, poznaș
A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective
A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste)
A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; a vorbi afectat
A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede și pe furiș), a o șterge
A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge
A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș)
A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furiș), a o șterge (lăsând lucrurile nerezolvate)
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva
A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură
A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie
A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare
A se uita (sau a pândi) pe sub sprâncene = a se uita pe furiș
A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios
A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat
A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni
A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare
A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică
A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra
A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra
A-i veni (cuiva) muștarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supăra; a se enerva, a se înfuria
A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit)
A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia
A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; a o șterge, a-și lua tălpășița
A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria
A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva
Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită
Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență
Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = furios
Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat
Inimă-albastră = a) inimă tristă; tristețe; b) necaz, mânie, furie
Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil
Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate
Pe furișate = pe furiș
Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil
Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș
Pe șest = pe furiș; în mod fraudulos
a avea o răime = a se necăji, a se înfuria; a avea toane
a o palaurdi = a fugi pe furiș, a o șterge, a o tuli, a spăla putina
a o schelma = a fugi (în mare grabă și pe furiș), a o șterge, a o tuli, a o lua la sănătoasa
cu de-a șteamătu = tiptil, pe furiș

FUR, furi, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar. – Lat. fur, furis. (Sursa: DEX '98 )

FURÁ, fur, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ◊ Expr. Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste). A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit. ♦ A răpi pe cineva. ♦ Fig. A lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde. ◊ Expr. A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung. ♦ Refl. (Neobișnuit) A pleca pe furiș; a fugi. 2. Fig. A fermeca, a vrăji. [Formă gramaticală: (în loc.) furate, furatele] – Lat. furare. (Sursa: DEX '98 )

A FURÁ fur tranz. 1) (bunuri care aparțin altcuiva) A-și însuși pe nevăzute (în mod nelegal sau cu forța); a răpi. ◊ ~ (pe cineva) cu ochiul (sau cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns și cu dragoste. 2) fig. A lua pe neașteptate sau pe nesimțite. Vântul i-a furat pălăria. ◊ ~ (cuiva) o sărutare a săruta pe neașteptate (pe cineva). 3) fig. (persoane sau manifestările lor) A copleși fermecând. L-a furat frumusețea naturii. ◊ ~ inima (cuiva) a) a încânta (pe cineva); b) a face (pe cineva) să se îndrăgostească. ~ (cuiva) ochii (sau vederile) a rămâne încântat, uitându-se la cineva. /<lat. furare (Sursa: NODEX )

FUR ~i m. înv. Persoană care fură; hot. /<lat. fur, furis (Sursa: NODEX )

FUR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar. (Sursa: Sinonime )

FURÁ vb. 1. a-și însuși, a lua, a sustrage, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilv.) a ciușdi, (prin Bucov.) a hărșni, (Mold.) a pașli, (Transilv.) a pili, (înv. și fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a șpilui, (fam.) a c****i, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg.) a m****i, a panghi, a șucări, a șuti. (A ~ un stilou.) 2. v. prăda. (L-au ~ hoții.) 3. v. pungăși. 4. a-și însuși, a sustrage, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 5. v. răpi. (Sursa: Sinonime )

FURÁ vb. v. fofila, furișa, strecura. (Sursa: Sinonime )

fur (fúri), s. m. – Hoț, tîlhar. – Mr., megl. fur. Lat. fūr (Pușcariu 676; Candrea-Dens., 689; REW 3590; DAR), cf. it., arag. furo, v. ven., v. fr. fur. Înv. Cf. fura, furt. – Der. furișor, s. m. (varietăți de viespe, Vespa vulgaris, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus terrestris), dim. cu suf. -ișor; furesc, adj. (înv., al hoților). (Sursa: DER )

furá (fúr, furát), vb. – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), cf. it. furare, prov. furar, Cf. fur, furt. Der. furat, s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură, s. f. (hoție, furat); furăciune, s. f. (Basar., furt, hoție); furgăsi, vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, s. f. (furat); furiș, adv. (pe ascuns, tiptil; adj., clandestin); furișa, vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch. (Sursa: DER )