FURAJÁ, furajez, vb. I. Tranz. 1. A prepara furaje. 2. A hrăni animalele cu furaj. – De la furaj. (Sursa: DEX '98 )
FURAJÁ vb. I. tr. A tăia și a conserva nutrețul; a prepara furaje. [< fr. fourrager]. (Sursa: DN )
FURAJÁ vb. tr. 1. a tăia și a conserva nutrețul; a prepara furaje. 2. a hrăni animalele cu furaje. (< fr. fourrager) (Sursa: MDN )
furajá vb., ind. prez. 1 furajéz, 3 sg. și pl. furajeáză (Sursa: Ortografic )
A FURAJÁ ~éz tranz. 1) (plante verzi) A transforma în furaj (prin conservare). 2) (animale) A hrăni cu furaje. /Din furaj (Sursa: NODEX )
| furaja verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) furaja | furajare | furajat | furajând | singular | plural |
| furajează | furajați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | furajez | (să) furajez | furajam | furajai | furajasem |
| a II-a (tu) | furajezi | (să) furajezi | furajai | furajași | furajaseși |
| a III-a (el, ea) | furajează | (să) furajeze | furaja | furajă | furajase |
| plural | I (noi) | furajăm | (să) furajăm | furajam | furajarăm | furajaserăm, furajasem* |
| a II-a (voi) | furajați | (să) furajați | furajați | furajarăți | furajaserăți, furajaseți* |
| a III-a (ei, ele) | furajează | (să) furajeze | furajau | furajară | furajaseră |
* Formă nerecomandată
