A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri
A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A lătra a muțiu = a lătra înfundat
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda
A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia
A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
A râde înghesuit = a râde înfundat
A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
A sta (sau a fi) la baza a ceva = a forma temelia, fundamentul a ceva
A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda
A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă
A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva
I s-a împlinit = i s-a înfundat, înfunda
Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit
de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime
În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză
FUNDÁvb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder]. (Sursa: DN )
FUNDÁvb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare) (Sursa: MDN )
FUNDÁ vb. v. înființa. (Sursa: Sinonime )
fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. și pl. fundeáză (Sursa: Ortografic )
FÚNDĂ,funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda. (Sursa: DEX '98 )
A FUNDÁ ~éztranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX )
A SE FUNDÁ mă ~ézintranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX )
FÚNDĂ ~ef. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta (Sursa: NODEX )
A funda ≠ a lichida (Sursa: Antonime )
fúndă (fúnde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44). (Sursa: DER )
fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde (Sursa: Ortografic )
