FÚNDĂ,funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda. (Sursa: DEX '98 )
fúndă (fúnde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44). (Sursa: DER )
fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde (Sursa: Ortografic )
A FUNDÁ ~éztranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX )
A SE FUNDÁ mă ~ézintranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX )
FÚNDĂ ~ef. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta (Sursa: NODEX )
FUNDÁvb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder]. (Sursa: DN )
FUNDÁvb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare) (Sursa: MDN )
FUNDÁ vb. v. înființa. (Sursa: Sinonime )
A funda ≠ a lichida (Sursa: Antonime )
fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. și pl. fundeáză (Sursa: Ortografic )
