Dex.Ro Mobile
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa. (Sursa: DEX '98 )

FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa]. (Sursa: DN )

FUNCȚIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.) (Sursa: Sinonime )

funcționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționării; pl. funcționări (Sursa: Ortografic )

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție). (Sursa: DEX '98 )

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o] – Din fr. fonctionnare (după funcție). (Sursa: DEX '98 )

A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. functionner (Sursa: NODEX )

FUNCȚIONÁR ~a, (~i, ~e) m. și f. Persoană angajată într-o funcție administrativă. /<fr. fonctionnaire (Sursa: NODEX )

FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner]. (Sursa: DN )

FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire]. (Sursa: DN )

FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner) (Sursa: MDN )

FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire) (Sursa: MDN )

FUNCȚIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.) (Sursa: Sinonime )

FUNCȚIONÁR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.) (Sursa: Sinonime )

funcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționeáză (Sursa: Ortografic )

funcționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. funcționári (Sursa: Ortografic )

funcționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționárei; pl. funcționáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
funcționa   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) funcționa funcționare funcționat funcționând singular plural
funcționea funcționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) funcționez (să) funcționez funcționam funcționai funcționasem
a II-a (tu) funcționezi (să) funcționezi funcționai funcționași funcționaseși
a III-a (el, ea) funcționea (să) funcționeze funcționa funcționă funcționase
plural I (noi) funcționăm (să) funcționăm funcționam funcționarăm funcționaserăm, funcționasem*
a II-a (voi) funcționați (să) funcționați funcționați funcționarăți funcționaserăți, funcționaseți*
a III-a (ei, ele) funcționea (să) funcționeze funcționau funcționa funcționaseră
* Formă nerecomandată

funcționar   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funcționar funcționarul funcționa funcționara
plural funcționari funcționarii funcționare funcționarele
genitiv-dativ singular funcționar funcționarului funcționare funcționarei
plural funcționari funcționarilor funcționare funcționarelor
vocativ singular funcționarule funcționaro
plural funcționarilor funcționarelor

funcționară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funcționa funcționara
plural funcționare funcționarele
genitiv-dativ singular funcționare funcționarei
plural funcționare funcționarelor
vocativ singular funcționară, funcționaro
plural funcționarelor

funcționare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funcționare funcționarea
plural funcționări funcționările
genitiv-dativ singular funcționări funcționării
plural funcționări funcționărilor
vocativ singular funcționare, funcționareo
plural funcționărilor