Dex.Ro Mobile
FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție). (Sursa: DEX '98 )

FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner]. (Sursa: DN )

FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner) (Sursa: MDN )

FUNCȚIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.) (Sursa: Sinonime )

funcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționeáză (Sursa: Ortografic )

A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. functionner (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
funcționa   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) funcționa funcționare funcționat funcționând singular plural
funcționea funcționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) funcționez (să) funcționez funcționam funcționai funcționasem
a II-a (tu) funcționezi (să) funcționezi funcționai funcționași funcționaseși
a III-a (el, ea) funcționea (să) funcționeze funcționa funcționă funcționase
plural I (noi) funcționăm (să) funcționăm funcționam funcționarăm funcționaserăm, funcționasem*
a II-a (voi) funcționați (să) funcționați funcționați funcționarăți funcționaserăți, funcționaseți*
a III-a (ei, ele) funcționea (să) funcționeze funcționau funcționa funcționaseră
* Formă nerecomandată